Edificiile religioase constituie partea esenþialã a patrimoniului istoric ºi cultural al României. Construite într-un stil arhitectural care îmbinã influenþa bizantinã cu cea occidentalã, ele exprimã originalitatea artei autohtone: biserici cu fresce murale exterioare ºi interioare în Moldova ºi Bucovina, biserici de lemn cu o turlã înaltã ºi ascuþitã în Maramureº, biserici fortificate în Transilvania, biserici „stil brâncovenesc" în Valahia.
Bisericile ºi mãnãstirile din România sunt expresia unei vieþi religioase active. Mãnãstiri ca Agapia, Vãratec, Putna ºi Suceava pot primi vizitatori în trecere. Loc de reculegere al cãlugãrilor ºi cãlugãriþelor ortodoxe, ele au pãstrat frumuseþea cadrului natural în care arhitectura lor se înscrie perfect.
Bisericile sunt în general de rit ortodox, dar sunt ºi multe de rit catolic sau protestant, în special în Transilvania. Oraºele mari deþin cel puþin câte o sinagogã iar în localitãþile din Dobrogea sunt foarte frecvente geamiile ºi moscheile.
În Moldova ºi Bucovina se gãsesc 60 de mãnãstiri. Reprezentative prin arhitectura lor originalã ºi frescele lor policrome, o serie dintre ele (Voroneþ, Humor, Suceviþa, Moldoviþa, Arbore) sunt înscrise de UNESCO pe lista „patrimoniului umanitãþii".
Cele mai multe dintre ele au fost construite în secolele XV-XVI, sub domnia voievodului ªtefan cel Mare, dupã fiecare victorie câºtigatã împotriva otomanilor. Aceste mãnãstiri îmbinã influenþa bizantinã cu cea a Renaºterii italiene. Construite în cea mai mare parte dupã un plan în formã de treflã, ele au inaugurat un sistem arhitectural original, cunoscut sub numele de „arcada moldoveneascã". Este vorba de un naos cu o cupolã deasupra, susþinutã de arcade semicirculare, care mãresc impresia de înãlþime în interiorul bisericii.
Frescele, în special cele exterioare, se fac remarcate prin mãreþia compoziþiei, unitatea lor de stil ºi uneori prin inspiraþia lor laicã. Culorile frescelor, pãstrate în general într-o stare relativ bunã, uimesc prin varietatea ºi originalitatea nuanþelor, „albastrul de Voroneþ" fiind cel mai cunoscut.
